Promovare economică

Îndrumar de afaceri

1. CADRUL GENERAL

Date de referință

Suprafaţa: 301.340 km2

Populaţia: 60.714.364 locuitori

Densitatea medie: 201,48 loc./ km2

Limba: italiană

Religia: crestină – catolică

Capitala: Roma

Forma de guvernare: Republică Parlamentară

 

1.1. Geografia și clima

Italia este o peninsulă situată în sudul Europei fiind înconjurată din trei părţi de mări:  Marea Ligurică, Marea Tireniană, Marea Ionică, Marea Mediterană şi Marea Adriatică.       Se învecinează la nord-vest cu Franţa, la nord cu Elveţia şi Austria, iar la nord-est cu Slovenia. Ţara este împărţită în 20 de Regiuni, dintre care 15 au "statut obişnuit" și 5x) au "statut special" (Sicilia, Sardinia, Trentino-Alto Adige, Friuli Venetia Giulia, Valle d'Aosta), statut în funcţie de caracteristicile etnice/de tradiţie, geografice şi lingvistice. Cele 20 de regiuni italiene sunt împărţite în provincii, acestea fiind în număr de 110. Provinciile la rândul lor sunt subdivizate în comune (în jur de 8.094). Aşezarea geografică face ca Italia să aibă aşa numita „climă mediteraneană”, partea de nord fiind însă mai apropiată de clima specifică  zonei temperat-continentale.

Cele 20 de regiuni ale Italiei sunt:

Abruzzo, Basilicata, Calabria, Campania, Emilia-Romagna, Friuli-Venezia Giuliax), Lazio, Liguria, Lombardia, Marche, Molise, Piemonte, Puglia, Sardiniax), Siciliax), Toscana, Trentino-Alto Adigex), Umbria, Valle d’Aostax), Veneto,

x) Regiuni cu regim special: Friuli-Venezia-Giulia, Sardinia, Sicilia, Trentino-Alto Adige si Valle d’Aosta.

Principalele 10 orașe, în funcţie de numărul de locuitori (conform ultimelor date statistice furnizate de ISTAT, la data de 31 mai 2015) sunt: Roma 2.869.169 locuitori, Milano 1.342.385 locuitori, Napoli 976.776 locuitori, Torino 895.377, Palermo 676.614, Genova 588.986, Bologna 386.419, Firenze 381.678, Bari 327.161, Catania 315.769 locuitori.

 

1.2.  Structura de stat

Denumirea oficială a ţării este Republica Italiană, iar forma de guvernământ este de Republică Parlamentară democratică. Constituţia a fost adoptată în decembrie 1947 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1948. Prin Constituţie s-a consfinţit crearea celor trei Puteri:  Parlamentul bicameral - Camera Deputaților (Camera dei Deputati) şi Senat (Senato della Repubblica), Putere executivă - Guvern (condus de Premier care este şi Preşedintele Consiliului de Miniştri) și Puterea Juridică – Justiţia. Şeful statului este Preşedintele Sergio Mattarella ales la 31 ianuarie 2015, fiind la primul său mandat.

Parlamentul este bicameral - Senat şi Camera Deputaţilor. Iniţiativa legislativă aparţine guvernului, fiecărui membru al celor două camere, altor organe și organizaţii cărora le este conferit acest drept prin Constituţie. Ambele Camere sunt alese pe o perioadă de cinci ani, dar pot fi dizolvate înainte de expirarea termenului normal, conform Constituţiei.

Sistemul judiciar italian are la bază dreptul roman, modificat prin codul napoleonic și ulterioare schimbări.

Guvernul - Consiliul de Miniştri - exercită puterea executivă și este compus din preşedintele Consiliului de Miniştri (Premierul Matteo Renzi) și miniştri: Guvernul este confirmat de către Parlament. Preşedintele Consiliului de Miniştri este numit de preşedintele Republicii; tot preşedintele numeşte miniștrii, la propunerea primului ministru.

Din punct de vedere al aspectului politic, în Italia există numeroase partide și grupări politice: Forţa Italia, Alianţa Naţională, Centrul Creştin Democrat, Liga Nordului, Democraţii de Stânga, Refondarea Comunistă, Partidul Popular Italian, Reînnoirea Italiană, Verzii, Uniunea Democrată pentru Europa, Partidul Democrat al Comuniştilor italieni, Federaţia Creştin Democraţilor Uniţi – CDU.

 

2. ECONOMIA ITALIEI

2.1 Prezentare generală.

 Politica economică a Italiei de după anii 90 a pus accent pe  dezvoltarea sectorului privat, ca motor al creşterii economice, iniţiindu-se un program masiv de privatizare a firmelor și băncilor de stat. Măsurile luate pentru restabilirea unei politici fiscale încurajatoare, stabilitatea monedei și rata scăzută a dobânzilor, au permis Italiei să adere la Uniunea Monetară Europeană şi să adopte moneda comună, euro, în calitate de membru fondator, la 1 ianuarie 1999. Din acel moment, până la sfârşitul anului 2001, ţările care au aderat la Uniunea Monetară Europeană au adoptat euro ca  monedă virtuală pentru tranzacţii și ca unitate de cont. Bancnotele euro circulă de la 1 ianuarie 2002, înlocuind moneda naţională, lira italiană. Conform politicii monetare adoptate de Banca Centrală Europeană, în baza Legii 109/1996, în calcularea taxelor au fost scazute 2 puncte in vederea corectării acestora pentru a fi aduse la același nivel cu taxele impuse de BCE pentru ultimele două trimestre ale anului 2014. Având în vedere rezultatele îmbucurătoare din sectorul producției, politica monetară italiană ar trebui să se concentreze asupra acestui sector care cu toate că indicatorul prețurilor și valoarea monedei euro nu sunt favorabile continuă să înregistreze rezultate pozitive.

Italia este membră a G8 (Grupul celor opt ţări cele mai industrializate), membră fondatoare a Uniunii Europeană, OCDE și este a treia economie din regiune. În conformitate cu evaluările “Banca d’Italia”, cea mai autorizată sursă de informaţii şi analize economice, în primul trimestru al anului 2015 datoria publică a fost de 2,184 miliarde euro. Raportată la PIB, în primul trimestru al anului 2015 (135,1%) datoria publică a crescut cu 3 % față de sfârșitul anului 2014 (132,1%), iar comparativ cu trimestrul I al anului 2014 (131,2%) se observă o creștere a indicatorului cu 3,9 procente. 

În ceea ce privește economia Italiei se poate afirma că Italia are o economie diversificată împărţită între Nordul dezvoltat/industrializat, dominat de companii private şi Sudul - agricol, mai puţin dezvoltat, mai puţin prosper şi cu un somaj ridicat. Standardele de viaţă au cunoscut o diferenţă considerabilă între cele două regiuni. Astfel, media PIB-ului pe locuitor în Nord depășește cu mult media Uniunii Europene (de ex. in zona Bolzano aceasta este în jur de 39.800 euro) în timp ce, în anumite regiuni şi provincii din Italia de Sud acest indicator se situează mult sub această cifră (de ex. în Campania fiind de numai 17.000 euro). Italia are un număr de corporații multinaţionale mai mic decât oricare altă ţară de dimensiunea sa, având în schimb un număr mare de IMM-uri, multe dintre ele fiind afaceri de familie. 

Triunghiul industrial din Nord (Milano – Torino – Genova) alături de cel din Regiunea Toscana (Firenze – Prato - Pistoia) constituie coloana vertebrală a industriei italiene. Aceasta s-a orientat în special pe producţia şi exportul produselor de lux, producţie capabilă să facă faţă competiţiei din China, precum şi altor economii emergente din Asia, ţări cu economii bazate pe costuri de producție şi de muncă foarte mici.

 

2.2 Principalii indicatori economici

Italia deţine un sector manufacturier de dimensiuni relativ mari, specializat mai ales în pielărie, textile, utilajele şi produse metalurgice.În anul 2014 Italia a produs 15,4% din productia manufacturiera la nivel european, ocupand locul al doilea, dupa Germania.  În anul 2014 acest sector a atins o valoare totală de 785.338 milioane euro, dublu față de anul 2013 cand a înregistrat o valoare de 373.504 milioane euro. Principalele produse exportate sunt cele metalurgice, utilajele și mijloacele de transport, aparatură electrocasnică produse agro-alimentare (cunoscutul brand de ţară „Made in Italy”). În raport cu celelalte ţări ale UE, Italia este specializată cu predilecţie în sectoarele de joasă şi medie tehnologie. Este ţara cu cel mai mare număr de întreprinderi (societăţi) din UE: 3,8 milioane IMM-uri, aproape dublu faţă de cele existente în Germania. Aceste mici întreprinderi ar putea deveni cei mai importanţi concurenţi în economia globală dacă ar fi eliminate obstacolele care le frânează încă creşterea şi dacă ar fi folosite mai eficient structurile existente pentru dezvoltare.

Încă de la sfârşitul anilor 90, economia Italiei a cunoscut un declin continuu, în ceea ce privește PIB-ul economiei italiene în trimestrul II al anului 2014 PIB-ul a înregistrat o scădere cu 0,2% față de trimestrul precedent și cu 0,3% față de trimestrul II al anului 2013. În primul trimestru al anului 2015 se observă o creștere a PIB-ului cu 3%  față de trimestru IV al anului 2014 și a rămas invariabil față de primul trimestru al anului 2014 (-0,1%).

Creșterea PIB-ului se datorează creşterii valorii adăugate în sectorul agriculturii si cel al industriei. Din punct de vedere al cererii, contribuția pozitivă a cererii interne a compensat contribuția negativă a cererii externe.

Rata inflației a fost în scădere, atingând valoarea de 0,4% în martie 2015. În prima jumatate a anului 2015 a stagnat trendul descendent al dinamicii inflației începute în a doua jumătate a anului 2012. Rata tendențială de deccelerare înregistrată în ultimii doi ani a atins valoarea minimă de -0,5% în luna ianuarie 2015 și a crescut din nou, atingând valoarea de 0,5% în luna iunie, aceeași valoare înregistrată în luna iunie 2014. Indicele de consum la nivel național a crescut cu 0,2% în luna iunie 2015.

Variația valorii ratei de inflație a rămas la 0,2% în prima jumătate a anului 2015, după ce a înregistrat o valoare negativă în luna ianuarie (-0,6%). Ascensiunea treptată a fost determinată de prețurile de bază, cu excepția prețurilor la energie și alimentelor. Variația anuală a inflației a depășit media zonei euro, cu o valoare de +0,3%.

Până la sfârșitul anului 2015 se așteaptă o creștere a PIB-ului cu 0,7% în termeni reali, urmată de o creștere de 1,2% în 2016 și de 1,3% în 2017.

Rata șomajului a crescut cu 0,6% în 2015 comparativ cu 2013 (12,1%), atingând valoarea de 12,7% în luna iunie. Se așteapta ca rata somajului să se stabilezeze la 12,5% până la sfârșitul anului 2015. În anul 2016 se preconizează o rata a șomajului de circa 12%, iar pentru 2017 previziunile sunt de 11,4% a indicatorului.

În 2015 cheltuielile de uz casnic marchează o creștere pozitivă de 0,5% datorate creșterii veniturilor. În 2015 se așteaptă o îmbunătățire a consumului casnic printr-o creștere de 0,5%. Se prevede consolidarea consumului privat în următorii 2 ani, cu o creștere de +0,7% pentru anul 2016 și 0,9% pentru 2017, susținut de o creștere treptată a ocupării forței de muncă.

Cota de piață a exporturilor italiene a înregistrat în 2014 cel mai mare surplus comercial din 1993 până în prezent. Exporturile au crescut cu 2% după stagnarea înregistrată în anul 2013, iar importurile au scăzut cu 1,6%. Această creștere s-a datorat exporturilor către UE (o creștere de +3,7%), în principal datorită exporturilor către Germania (+3,3%), Belgia (+15,7%), Polonia (+9,9%), China(+6,6%) și Spania (+4,6%). Principalele produse exportate au fost autovehiculele (10%) și alte mijloace de transport (+5,5%), precum și produsele “Made in Italy” cum ar fi textilele și îmbrăcămintea (+4,2%), mașinile – unelte (+3,6%), mobilă și produse de mic mobilier, produse alimentare (+3,2%).

 În ceea ce privește operatorii exportatori, în 2014 numărul acestora a crescut, ajungând la 212.023, depășind cu 774 de unități, înregistrat în anul 2013.

În primul semestru al anului 2015 exportul italian a înregistrat o creștere de +5%, totalizând o valoare de 206,6 miliarde de euro comparativ cu 196,2 miliarde de euro înregistrată în aceeași perioadă din 2014. Exporturilor italiene în interiorul UE au crescut cu 3,7%, în timp ce în zona non UE acestea au atins valori de până la +6,5%.

Întreprinderile exportatoare italiene reprezintă 41% din totalul unităților active și realizează aproximativ 30% din PIB. Cota de export a depășit 40%, atingând 44,8% pentru IMM-urile cu o cifră de afaceri mai mare de 50 milioane de euro și de 40,8% pentru cele cu o cifră de afaceri de 20-25 milioane de euro, cu perspective de depășire a pragului de 50% în următorii 3 ani.

IMM-urile italiene, în număr de 88.952, conduc exportul la nivel european în domeniul manufacturier, în ceea ce privește valoarea adăugată 22,1%,reprezentând 77,3 miliarde de euro. Din 88.952 de IMM-uri care exportă, 89,9%(79.947) sunt întreprinderi cu mai puțin de 50 de angajați. Din totalul IMM-urilor europene care exportă, 25,3% sunt italiene. 

Din punct de vedere al repartiţiei geografice, punctul slab al structurii economiei il reprezintă Mezzogiorno (zona de Sud a Italiei), care se  diferenţiază radical  de regiunea Centrală și mai ales de zona de Nord.

Agricultura. În condiţiile unui exod al populaţiei către oraş şi a scăderii interesului pentru dezvoltarea agriculturii în favoarea industriei, agricultura are în prezent un rol secundar în cadrul economiei (sub 3% din PIB), Italia fiind nevoită să importe o mare parte din produsele agricole necesare consumului (cu excepţia legumelor şi fructelor). Agricultura Italiei este dezvoltată cu predilecție în zonele septentrionale și în sudul țării, angrenând o numeroasă forță de muncă - 3,9% din totalul salariaților, cca. 1,4 milioane persoane, fiind fragmentată în ferme mici de până la 7 hectare pe societate. Italia produce cereale (grâu, orez, porumb), soia, tomate și produse din carne în partea centrală iar în partea de sud fructe, legume, ulei de măsline și vin, fiind totodată primul producător mondial de vin.

Industria.  Sectorul industrial are un rol important în structura economică a ţării, o contribuţie esenţială avand-o sectorul serviciilor legate de distribuţie sau adiacente vânzării de bunuri industriale.

Pe parcursul anilor, Italia şi-a câştigat o poziţie importantă pe piaţa internatională în domeniile bunurilor de consum şi a investițiilor (în special în următoarele sectoare: confecţii textile, încălţăminte şi pielărie, mecanic, chimic, construcţii de automobile, aparatură electrocasnică).

Modelul de dezvoltare industrială italian este bazat pe o strategie flexibilă şi o puternică reţea de  întreprinderi mici şi mijlocii, structuri deosebit de dinamice şi cu o rentabilitate ridicată, organizate pe zone sau sisteme locale de lucru, precum şi pe mari întreprinderi, precum FIAT, Finmeccanica, Pirelli, Enel, Eni, Edison etc care, în ultimii 20 de ani, au suferit puternice restructurări. Aplicarea unor politici exigente de calitate şi servicii pentru client, reducerea costului de fabricaţie pe unitatea de produs şi, nu în cele din urmă, angrenarea în globalizarea pieţelor, au permis marilor grupuri industriale să obţină o creştere consistentă a competitivităţii şi a rentabilităţii.

În cadrul sectorului producţiei de bunuri de investiţii, o creştere importantă s-a înregistrat în sectorul maşinilor unelte pentru prelucrarea metalelor şi în cel al maşinilor textile (sector care este încă supus unei concurenţe externe puternice). Urmează, ca realizări, sectorul utilajelor pentru ambalare şi al celor pentru prelucrat cauciucul, materialele plastice şi lemnul. Rezultate bune au avut şi sectoarele produselor electronice, informatica şi telecomunicaţiile. Siderurgia a înregistrat un trend pozitiv în ultimii ani, din cauza creşterii cererii de oţel, atât pe piaţa internă cât şi la export. În schimb, producţia de neferoase  a avut un ritm oscilant de dezvoltare.

Serviciile. În cadrul acestui sector, un rol de o deosebită importanţă, îl are turismul. Acesta contribuie într-o tot mai mare măsură la balanţa de plăţi, aşa după cum se înregistrează şi în alte ţări din bazinul Mării Mediterane: Grecia, Spania, Turcia. Între principalele trei forme de turism: „de mare”, „de munte” şi „cultural”, acesta din urmă atrage cel mai mare număr de turişti străini, favorizând totodată şi crearea de locuri de muncă,  dat fiind că acest gen de turism nu este afectat de anotimpuri.

O creştere importantă a cunoscut sectorul serviciilor legate de informatică şi telecomunicaţii, creştere reflectată printr-o multiplicare a numărului de utilizatori de Internet şi de servicii oferite prin reţea, în special după inițiativa dezvoltării acestor servicii de către mulţi operatori de telefonie.

 

2.3. Comerţul Italiei

Economia Italiei este puternic orientată spre comerțul exterior, atât ca dependență față de materiile prime din afara țării, cât și pentru exportul produselor proprii ca sursă a creșterii economice, comerțul internațional contribuind cu 29% la PIB, mai mult decât Franța sau Anglia.

Exporturile în primul trimestru al anului 2015 au crescut cu 2%, cu toate că la nivel mondial comerțul a înregistat o scădere. Cu toate acestea exportul de bunuri italiene a continuat să crească cu 0,6% de la 1,8% în al patrulea trimestru al anului 2014, în special pe piețele non UE, în timp ce exportul de servicii a scăzut (-2,4%). Exporturile pe piețele din Germania, SUA și Asia de Est au fost cele mai favorabile. În schimb importurile au scăzut cu 1,6% în primul trimestru al anului 2015.

Valoarea schimburilor comerciale italiane, în 2014, cu țările din UE a fost de 202.896 miliarde de euro la import și de 217.721 miliarde de euro la export, iar cu țările care nu sunt membre ale Uniunii Europene a fost de 152.219 miliarde de euro la importuri și 180.275 miliarde de euro la exporturi.

Principalii parteneri ai Italiei din zona UE în schimburile comerciale totale, conform ultimelor statistici (anul 2014) sunt: Germania cu 50.060 mil. euro exporturi și 54.618 mil. euro de importuri, Franța cu 42.014 mil.euro exporturi și 30.646 mil.euro de importuri, Regatul Unit cu 20.911 mil. euro exporturi și 10.071 mil. euro importuri, Spania 17.944,09 mil. euro exporturi și 17.034 mil. euro importuri.

În 2014 comerțul bunurilor italiene a înregistrat o creștere de 0,6% în timp ce serviciile au înregistrat o scădere (-2,4). Excedentul comercial a înregistrat o creștere de 5,756 miliarde euro, în luna decembrie realizându-se 25% din valoarea totală.

Astfel, în 2014 Italia s-a situat pe locul 10 la nivel mondial pentru volumul schimburilor comerciale,  în exportul de mărfuri, cu o valoare totală de 389,8 miliarde euro, iar în 2014 se așteaptă înregistrarea unui record. Un alt factor pozitiv a fost acela că în  anul 2013 Italia a recuperat cote de piață, această dinamică fiind dezvoltată în ciuda schimburilor nefavorabile și a limitărilor de acces la creditele de export.

La nivelul anului 2014 comerţul total al Italiei a înregistrat valoarea de 753,111 miliarde euro, din care 397,996 miliarde euro la export și 355,115 miliarde euro la import, cu un sold de 42,881 miliarde de euro, cu 13,7 miliarde mai mult decât în 2013.

 

2.3.1 Exporturile Italiei

Totalul exporturilor de bunuri și servicii italiene în 2014 a fost estimat la valoarea de 397,996 miliarde de euro. Performanțe deosebite s-au înregistrat cu țările din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, SUA și Asia, iar sectoarele în care s-au înregistrat creșteri economice au fost: industria farmaceutică, pielărie, mobilier și metalurgie.

În Italia exportul este complet liberalizat, cu excepţia unor reglementări privitoare la comerţul cu armament, produse stupefiante şi unele produse de înaltă tehnologie.

Italia este al 10- lea exportator mondial. Exporturile cele mai importante, pe sectoare, provin de la autoturisme (Fiat, Ducati), în special cele de lux (Ferrari, Maserati, Lamborghini), energie (Eni, Enel, Edison), electrodomestice (Candy si Indesit), moda (Armani, Valentino, Versace, Dolce & Gabana, Roberto Cavalli, Prada, Paul & Shark, Beneton, Sisley etc.), produse alimentare și băuturi (Barilla, Martini, Campari).

 

2.3.2  Importurile Italiei  

În 2014 totalul importului italian a atins valoarea de 355,115 miliarde euro, în scădere față de anul 2013 când s-a înregistrat un total de 359,5 miliarde euro.

Principalii furnizori de mărfuri ai Italiei, în 2014, au fost: Germania, Franța, S.U.A., Elvetia, Spania, Rusia, China, Belgia și Turcia. Lista principalelor produse/grupe de produse importate de Italia: metale de bază și produse din metale, exclusiv mașini și instalații, petrol brut, substanțe și produse chimice, autovehicule, mașini și aparate neclasificate în altă parte, produse textile, articole de îmbrăcăminte, piei și accesorii, calculatoare, aparate electronice și optice, gaze naturale şi articole din cauciuc, mase plastice şi alte produse obţinute din prelucrarea mineralelor nemetalice.

 

2.4 Relaţiile comerciale româno-italiene

Schimburile comerciale ale României cu Italia se derulează, în principal, în baza Tratatului de Aderare  a ţării noastre la Uniunea Europeană, semnat la 25 aprilie 2005, cu respectarea principiilor instituite de regulile pieţei interne comunitare şi cele ale politicii comerciale comune a Uniunii Europene.

Alte acorduri importante:

  • Acord pe termen lung de colaborare economică, industrială şi tehnică, semnat în 1973, cu prelungire prin tacita reconducţiune;
  • Acord pentru promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor, semnat la 6.12.1990 şi intrat în vigoare la 27.04.1991 (Monitorul Oficial nr.113 din 23 mai 1991):
  • Convenţie pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi avere şi pentru prevenirea evaziunii fiscale, semnată la 14.01.1977 şi intrată în vigoare la 6.02.1979 (Monitorul Oficial nr.34-35 din 23 aprilie 1977)

 

2.4.1 Evoluţia schimburilor de mărfuri

Italia este al doilea partener comercial al României, după Germania, cu o pondere de 11,86 % în volumul total al comerţului exterior al ţării noastre. De remarcat faptul că, până în anul 2007, Italia a fost primul partener comercial al României.  Schimburile comerciale româno - italiene au avut o tendință de creștere chiar şi în condițiile crizei mondiale actuale. Valoarea totală schimburilor româno-italiene în anul 2014 a fost de 12.581,24 milioane euro, în creștere cu 6,73% față de anul 2013. Exporturile au fost de 6243,61milioane euro, creştere cu 9,29 %, iar importurile de  6337,63 milioane euro (creştere cu 4,31%). Ultimele date statistice disponibile indică faptul că, la data de 31 mai 2015, valoarea totală  a  acestora  a  fost  de  5.587,29  milioane euro (în creştere  cu  9,36%  faţă de valoarea realizată în perioada similară a anului trecut), din care 2.810,84 milioane euro export (creştere cu  13,24%)  şi 2.776,45 milioane euro la import (creştere cu 5,69%).

În primul trimestru al anului 2015,  volumul schimburilor bilaterale a fost de 3.335,9 milioane euro, o crestere de 12,6%. față de aceeași perioadă a anului 2014. Exportul românesc în Italia, în primul trimestru al anului 2015 a fost de 1.716,7 milioane euro, o creștere de 17,5% față de aceeași perioadă a anului precedent. Valoarea importului, în aceeași perioadă a anului, a fost de 1.619,2 milioane euro, cu 7,9% mai mult față de primul trimestru al anului 2014.

Datorită creșterii mult mai rapide a exporturilor, soldul balanţei comerciale a fost de 97,44 milioane de euro, înregistrându-se pentru prima data un excedent în comerțul României cu Italia.

Valoarea totală schimburilor româno-iteliene în anul 2014 a fost de 12.581,24 milioane euro,în creștere cu 6,73% față de anul 2013 din care 6.243,61 milioane euro export (creştere cu 9,29%) şi 6.337,63 milioane euro import (creştere cu 4,31%). Soldul balanţei comerciale, de -94,02 milioane euro a fost defavorabil părţii române.

Italia continuă să se situeaze pe locul 2 în topul partenerilor comerciali ai României, cu o pondere de 11,86 % din volumul total al comerţului exterior al ţării noastre. De remarcat faptul că, până în anul 2007, Italia a fost primul partener comercial al României.

Schimburile comerciale româno - italiene au evoluat într-o manieră pozitivă, chiar și în contextul crizei mondiale actuale, facilitate de cadrul general favorabil al raporturilor bilaterale la toate nivelurile. În acest context, merită subliniate investiţiile relevante ale firmelor italiene, Italia situându-se pe primul loc în ceea ce privește numărul de societăți înființate în România cu capital italian și locul șase în ceea ce privește valoarea capitalului investit.

 

2.4.2 Structura schimburilor de mărfuri în 2013

Primele grupe de produse exportate sunt: materii textile și articole din acestea, mașini, aparate, echipamente electrice, încălțăminte, pălării, umbrele, bastoane, pietre și metale prețioase, bijuterii, părți componente vehicule, aeronave și echipamente transport.

Principalele grupe de produse  importate din Italia sunt: mașini, aparate, echipamente electrice, perle, pietre și metale prețioase, bijuterii, materii textile și articole din acestea, piei crude/tăbăcite, blănuri și diverse articole, produse ale industriei chimice și conexe.

 

2.4.3 Cooperarea economică (investiții / societăți mixte)

Conform ultimelor date statistice ONRC, la data de 31 august 2015  erau înregistrate in Romania 41.082 societăţi cu capital italian (locul 1) cu un volum investit de 1,56 miliarde euro (4,07%) .

Conform Registrului Comerțului, la data de 31 martie 2015 erau înregistrate 40.321 societăţi cu capital italian (locul 1) cu un volum de 1,545 miliarde euro şi o pondere de 4,06% din volumul total al investiţiilor de capital străin.

Investiţiile italiene în România s-au concentrat iniţial în sectoarele labor intensive, dezvoltând practici organizatorice ale producţiei cum ar fi prelucrarea în sistem lohn a materiilor prime sau semiprelucrate aduse din Italia până în anul 2007 când a avut loc integrarea Romaniei în UE. În ultimii ani se constată o evoluţie a prezenţei calitative a întreprinzătorilor italieni în România, prin apariţia unor joint-ventures sau realizarea de investiții majore în sectoare cheie ale economiei românești: energie (recent, un interes crescând pentru realizarea de investiții în domeniul energiei regenerabile – fotovoltaică și eoliană), producție și asamblarea de părți componente în sectorul auto, produse chimice, materiale plastice și părți componente din acestea pentru sectorul electronic, aparatură și instalații electrocasnice, mobilă, sectorul bancar etc.

Totodată, întreprinzătorii italieni arată un interes crescând faţă de sectorul agricol, prin achiziţionarea sau luarea în arendă a unor loturi întinse pentru culturi agricole sau pentru creşterea animalelor.

Între cele mai importante societăți care au realizat investiții majore în Romania sunt:

  • ANSALDO Energia şi Ansaldo Nucleare care, împreună cu societatea AECL Canada și Nuclearelectrica românească, au construit primele două reactoare de la Centrala Cernavodă;
  • ENEL care după achiziția cu Electrica Muntenia Sud este cel mai mare distribuitor de energie electrică din țară; Enel Green Power care a construit mai multe parcuri eoliene în țară;
  • ASTALDI, prezent în România de peste 20 de ani, a realizat investiţii majore precum: Pasajul Basarab din București, modernizarea căii ferate București-Constanța, restructurarea Aeroportului din Cluj-Napoca și a Aeroportului Internaţional Henri Coandă din Bucureşti;
  • ALENIA Aeronautica (Finmeccanica) a semnat în decembrie 2008 un contract de vânzare pentru 7 avioane de transport tactic cu Ministerul Român al Apărării;
  • Investiţii în sectorul bancar şi cel al asigurărilor: Intesa SanPaolo Bank, Unicredit Global Leasing SpA, Veneto Banca Holding, Cassa di Risparmio Firenze SpA, FATA Assicurazioni Danni SpA;
  • Grupul Pirelli SpA a realizat o investiţie de 300 milioane euro prin construirea unei fabrici de anvelope pentru autoturisme şi a unei fabrici de cord metalic. Valoarea totală a investiţiilor grupului în ţara noastră va ajunge la sfâșitul anului 2014 la 450 milioane euro (la finele anului 2013 s-a ajuns la o capacitate de 10 milioane anvelope/an). Totodată, Pirelli produce filtre anti-particule la Bumbeşti Jiu, jud. Gorj, în mare parte destinate exportului.
  • Sectorul agricol şi agro-industrial: Riso SCOTTI, AGRIMON, New Holland, Pangram Resita, Parmalat SpA, Genagricola Generali Agricoltura SpA etc. Aproximativ 300.000 de hectare de teren arabil au fost deja achiziţionate de către companii cu participare italiană, Italia devenind cel mai mare investitor străin în sectorul agricol din România, cu tendinţă de creştere.

Conform datelor Camerei de Comerţ italiene, la 31.03.2014 erau înscrise în Registrul Comerţului din Italia 46.215 firme individuale, respectiv persoane fizice autorizate provenind din ţara noastră care desfăşoară diverse activităţi. Majoritatea activează în sectorul construcţii (68,1%), comerţ, reparaţii (10,1%), sectorul manufacturier (4,6%), închirieri, agenţii de turism, servicii dedicate persoanelor (4,1%), hoteluri şi restaurante (4,3%), transport şi depozitare (1,7%), agricultură şi silvicultură (1,7%), altele (4,4%) etc.

În mare măsură raportate localizării din punct de vedere geografic al comunității românești în Italia, cele mai multe sunt înregistrate în marile oraşe: Roma (6.645), Torino (6.233), Milano (2.465), Florenţa (1.955), Verona (1.564).

Distribuţia pe regiuni este următoarea: 23.514 (față de 22.997 în 2013) de  societăţi în Nord (50,8%), 20.442 (față de 19.760 în 2013) în Centru (44,3%) şi 2.259 (față de 2.060 în 2013) în Sud inclusiv insulele (4,9%). Comparativ cu anii anteriori, a crescut simțitor numărul firmelor înregistrate în partea de centru-sud a Italiei, însă, în continuare, puțin peste jumătate dintre investitorii italieni in Romania sunt concentrati în localităţile din nordul Italiei.

Faţă de anul anterior, se observă o diversificare a domeniilor de activitate, majorându-se firmele care activează în sectorul productiv, comerț, servicii profesionale şi tehnico-ştiinţifice, agricultură, servicii specializate.

Totodată, sunt înregistrate pe teritoriul italian 33.077 de alte tipuri de societăţi comerciale (S.A., S.R.L., societăţi în comandă simplă, etc.) în care cel puţin un acţionar sau un membru al conducerii (preşedintele consiliului de administraţie) este o persoană născută în România. Sistemul de înregistrare al camerei de comerţ nu permite identificarea firmelor româneşti care şi-au deschis o sucursală sau punct de lucru în Italia.

 

3. REGIMUL COMERCIAL

3.1. Cadrul juridic extern al relaţiilor economice

Italia este membră a Uniunii Europene, Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Organizaţiei Naţiunilor Unite, Pactului Nord-Atlantic, Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Organizaţiei pentru Securitate și Cooperare în Europa, Fondului Monetar Internaţional, Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură, Grupului celor opt ţări industrializate (G8).

 

3.2  Documente necesare pentru desfăşurarea operaţiunilor comerciale între România şi Italia

Începând cu ianuarie 2007, livrarea de mărfuri din punct de vedere juridic este o operaţiune unică, însă, în scopul reflectării TVA, ea este scindată în două operațiuni distincte atunci când are loc între două state comunitare diferite (în acest caz România și Italia):

- livrarea de bunuri (livrare intracomunitară);

- achiziție de bunuri (achiziție intracomunitară).

Odată cu aderarea la UE, exporturile către Italia sunt tratate drept livrări intracomunitare, transferuri, iar importurile din Italia, achiziții intracomunitare.

Documente necesare:

- factură comercială: este un document contabil obligatoriu care trebuie să conțină codul fiscal - codul TVA al vânzătorului și cumpărătorului, datele prevăzute în Codul Fiscal;

- certificate sanitare și fitosanitare în cazul comerțului cu animale vii și anumite produse vegetale;

- documentele de transport auto, feroviar sau naval, după caz;

- documentul de transport T2 (tranzit intracomunitar) în cazul în care bunurile traversează una din tările membre EFTA (Islanda, Norvegia, Liechtenstein, Elveția);

- registrul nontrasferurilor de bunuri: nu este un document tipizat, dar trebuie să respecte anumite caracteristici, să fie întocmit conform calendarului fiscal al contribuabilului, iar datele să fie păstrate astfel încat, ori de câte ori este necesar, să fie puse la dispoziția organului de control. Se poate întocmi manual, prin procedee mecanografice sau prin utilizarea sistemului informatic, după caz. Registrul nontransferurilor de bunuri este un document cu caracter intern și nu se depune la niciun organ fiscal. Acesta reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru al UE de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia dintre operațiunile menționate de art.128 Codul Fiscal, printre care amintim: 1) uzul temporar al bunurilor în Italia în scopul prestării de servicii (exemplu: leasingul); 2) lucrări efectuate asupra bunurilor în Italia, cu condiția întoarcerii acestora în țara de origine (exemplu: lohnul); 3) transmiterea de bunuri în vederea testării și verificării conformității pentru maximum douăzeci și patru de luni (exemplu: expunerea în târguri și expoziții);

- contractul, comanda de vânzare/cumparăre necesare în contabilitate.

 

3.3 Constituirea unei societăți comerciale în Italia

În Italia pot fi constituite două tipuri de societăți: societate comercială individuală și societate comercială colectivă.

Societatea individuală

Societatea individuală sau familială este formă juridică cea mai simplă pentru organizarea activității economice. Pentru societatea comercială individuală, asociatul este unicul responsabil (față de clienți, furnizori, fisc etc), față de obligațiile ce derivă din activitatea pe care o dezvoltă, răspunzând cu tot patrimoniul său personal. Avantajele societății individuale sunt flexibilitatea și rapiditatea cu care se pot lua deciziile în ce privește administrarea și contabilitatea societății. După constituirea societății, este suficientă înscrierea la Camera de Comerț și la oficiul pentru TVA.

Societatea comercială colectivă

Pentru această formă de societate este necesară asocierea a două sau mai multe persoane pentru a dezvolta o activitate comună cu caracter economic conform art. 2247 din Codul Civil italian. Acordul părților este scris într-un document numit „atto constitutivo”, întegrat în „statut”, unde este menționat modul de funcționare al firmei și obligațiile asociațiilor.

 

Principalele tipuri de societăți comerciale sunt:

· Societatea simplă (società semplice) – pentru această formă de firmă nu este necesar un act constitutiv special pentru înscrierea la Registrul comerțului. Nu sunt limite pentru stabilirea capitalului minim, iar asociații au responsabilitate nelimitată și solidară;

· Societate în nume colectiv (s.n.c.) – pentru acest tip de societate este necesar să existe un act constitutiv pentru a fi înregistrată în actele publice legale. Poate exercita atât activități comerciale, cât și activități economice necomerciale. Nu se impune un capital minim, iar toți asociații au responsabilitate pentru obligațiile societății.

· Societate în comandita simplă (s.a.s.) – pentru societatea în comandita simplă, actul constitutiv trebuie să conțină numele tuturor asociațiilor comanditari și comandanți. Responsabilitatea este totală a asociaților comanditari, iar pentru comandanți este limitată în funcție de cota conferită de asociații comanditari;

· Societatea pe acțiuni (S.p.a.) – este constituită exclusiv pentru acte publice și trebuie să fie înscrisă la registrul firmelor doar după ce a fost subscris capitalul social. Actul constitutiv și statutul trebuie să fie publicate în Buletinul oficial al societăților pe acțiuni, iar responsabilitatea este împărțită între toți acționarii care au subscris la capitalul social. Capitalul minim necesar este 100.000 euro;

· Societate în comandita pe acțiuni (S.A.P.A) – este constituită pentru acte publice și trebuie să fie indicate numele tuturor asociaților comanditari. Actul constitutiv trebuie să fie publicat în BUSARL (o publicație specială pentru acest gen de societate). Capitalul minim necesar este de 200 milioane Lit. (cca 100.000 euro), împărțit pe acțiuni; responsabilitatea este nelimitată pentru asociații comanditari.

· Societatea cu răspundere limitată (S.R.L) – trebuie constituit actul public (actul constitutiv redactat de un notar) și inscriere la registrul firmelor (în 20 zile). Și aceasta trebuie publicată în BUSARL, iar capitalul minim necesar este de 10.000 euro. Responsabilitatea asociaților este limitată în funcție de capitalul subscris.

Filialele din Italia ale companiilor străine trebuie să-și facă publice statutul și conturile conform legii italiene și trebuie să indeplinească anumite condiții specifice. Capitalul minim subscris, prevăzut de lege, în cazul formării unei societăți cu raspundere limitată (cu unul sau mai mulți parteneri) este de 10.000 euro, iar în cazul unei societăți pe acțiuni de 100.000 euro. Notarul va certifica că partenerii au depus 25% din capital la o filială locală a Băncii Italiei sau la oricare altă bancă. În statutul companiei trebuie să se prevadă următoarele: referințele partenerilor, numele și adresa companiei, domeniul de activitate, capitalul subscris, capitalul vărsat, valoarea nominală și numărul acțiunilor, valoarea activelor și creditelor acordate, compoziția organică a companiei. Statutul va fi depus la o instanță judecatorească care va certifica toate informațiile cuprinse în acesta. Compania pe acțiuni are statut legal și se consideră inființată numai după ce a fost înregistrată în Registrul Comerțului.

 

3.3.1 Etapele constituirii unei societăți

Pentru inființarea unei societăți pe teritoriul italian, primul pas este solicitarea atribuirii codului fiscal al firmei ("codice fiscale", “partita IVA”) care se obține de la "Agenzia delle entrate". În funcție de tipul de societate care se intenționează a se desfășura este necesar să se verifice îndeplinirea condițiilor cerute. Cererea de înscriere se poate descărca de pe site-ul (www.agenziaentrate.it). Este necesar a se cunoaste codul activității (codul Ateco) pe care o va desfășura firma, cod vizibil pe site-ul www.istat.it

Înregistrarea societății comerciale la Registrul Firmelor ("registro delle imprese") din cadrul camerei de comerț teritoriale unde se dorește deschiderea firmei, în termen de 30 zile de la începerea activității. Fac excepții anumite activități precum montarea, extinderea și întreținerea instalațiilor, reparații, curățenie, dezinfecție, deratizare, carausie, etc. pentru care cererea de înscriere trebuie prezentată în aceeași zi cu începerea activității. Formularele de completat și costurile se găsesc pe site-ul fiecărei camere regionale (www.registroimprese.camcom.it sau www.cameradicommercio.it). La camera de comerț trebuie depusă o fotocopie după un document de identitate valabil, precum și statutul și actele de constituire ale societății pentru realizarea cărora trebuie să vă adresați unui notar. Înscrierea trebuie să fie facută de către reprezentantul legal al societății sau de către un împuternicit al acestuia.

În functie de tipul de activitate care se intentionează a se desfășura trebuie verificat dacă este necesară îndeplinirea unor condiții particulare.În cazul în care activitatea se desfasoară într-un local diferit de cel al sediului legal al firmei, este necesară declararea acestui fapt la Registrul Firmelor prin completarea unui formular tipizat.

Înscrierea firmei la Biroul INPS (Institutul Național pentru Asigurări Sociale) pentru plata contribuțiiilor sociale (www.inps.it). Cererea de înscriere se face on-line la Registrul Firmelor (www.registroimprese.camcom.it) din cadrul camerei de comerț, în 30 zile de la începerea activității. Camera de comerț va transmite datele la INPS. Cererea se face atât pentru titular cât și pentru eventualii membri ai familiei. Înscrierea la INAIL (Institutul Național pentru Asigurare contra Accidentelor de Muncă și Bolilor Profesionale) cu 5 zile înainte de începerea muncii, în vederea asigurării angajaților împotriva pagubelor fizice în caz de accidente și boli datorate activității la locul de muncă.

În cazul în care obiectul de activitate al firmei îl reprezintă comerțul cu amănuntul (en-detail) menționăm că activitatea comercială este reglementată în Italia de Decretul Legislativ nr.223/4 iulie 2006, modificat și transformat în Legea nr.248/4.08.2006; și Legea Regională nr.21/29.11.2006. Dacă firma are ca obiect de activitate comerțul în zone publice, se va solicita Primăriei autorizația de functionare sau declarația de începere a activității sau o simplă comunicare de începere a activității. Trebuie specificat ce tip de comerț stradal se dorește: în zona publică fixă, intinerant sau ocazional în cadrul unor târguri sau manifestări publice.

Dacă în cazul unui restaurant, bar se includ și spectacole sau muzică este nevoie, tot de la Primărie, de o autorizație specifică, conform Legii Regionale 21/2006.În cazul comerțului

en-detail cu produse nealimentare este obligatorie îndeplinirea unor condiții morale solicitate de Primărie.

În cazul comerțului en-detail cu produse alimentare, este necesară îndeplinirea, pe lângă condițiile morale, și a unor cerințe profesionale solicitate de Primarie conform Legii 287/1991:

- să fi frecventat un curs profesional instituit sau recunoscut de regiune privind activitata de servire produse alimentare și băuturi sau un curs la o școală specială cu acest specific;

- să fi fost angajat ca muncitor calificat în calitate de producător sau vânzător alimente și băuturi, pentru o perioadă de cel putin 2 ani din ultimii 5 ani, în cadrul unor firme având ca activitate servirea de produse alimentare și băuturi;

- să fi fost înscris, înainte de 4 iulie 2006, la Registrul Comercianților (REC) pentru activitatea de servire produse alimentare și băuturi;

- să fi trecut examenul de capacitate/abilitate din cadrul Camerei de Comerț (art.2, pct.2, litera c. din Legea 287/1991), înainte de intrarea în vigoare a Legii 248/2006 pentru a nu solicita înscrierea la REC.

Cerințele profesionale trebuiesc îndeplinite, în cazul unei societăți comerciale, de către reprezentantul legal sau persoana responsabilă cu activitatea comercială, iar în cazul firmei individuale de către proprietar.

Verificarea și valibilitatea acestor criterii cade în sarcina Primăriei.

Conform Legii 248/2006, de la 4 iulie 2006 nu mai este necesară înscrierea la Registrul Comercianților – REC ("Registro esercenti commercio") pentru activitatea de servire/oferire produse alimentare și băuturi.

Pentru resturant, bar, rotiserie, pizzerie, cofetărie, este necesară autorizația igienico-sanitară eliberată de ASL obținută după verificările igienico-sanitare ale localului, aceasta fiind parte integrantă a autorizației de functionare. Cererea pentru autorizația sanitară se face către Primar, iar Primăria o transmite la ASL.

Pentru comerțul en-gros cererea de începere a activității trebuie depusă la Camera de Comerț – Registrul Firmelor. Verificarea îndeplinirii cerințelor morale și profesionale pentru activitatea de comerț en-gros este de competența camerei de comerț.

 

4. REGIMUL FISCAL

Sistemul italian de impozitare este reglementat de Codul General de Impozitare, care este actualizat anual prin Buget (Legge Finanziaria). Sistemul fiscal italian se bazează pe impozitarea directă (IRPEF - impozitul pe venit, pentru persoanele fizice, IRPEG - impozitul pe profit, pentru persoane juridice, ILOR- impozitul pe veniturile rezultate din afacerile pe plan local) și pe cea indirectă (TVA și alte taxe).

Persoanele rezidente sunt impozitate pe venitul global realizat în țară și în străinătate (exceptând cazurile în care Italia a încheiat acorduri de evitare a dublei impuneri cu anumite țări, cum este și cazul României), iar cele nerezidente sunt impozitate numai pe veniturile realizate în Italia.

 

4.1 Impozitarea veniturilor obținute de companii

Companiile înregistrate în Italia, care au sediul central sau realizează majoritatea afacerilor în această țară sunt impozitate pe venitul global realizat (inclusiv din străinătate). Alte companii sunt supuse impozitării pe venitul realizat în Italia. Firmele sunt supuse unui impozit pe profit (IRES - Imposta sul reddito della societa) de 27,50% și unui impozit local (IRAP – Imposta regionale sulle attivita produttive) care diferă de la regiune la regiune, dar care are o medie de 4,25%.  Companiile rezidente și nerezidente, cu activitate de producție, sunt supuse unei impozitări pe veniturile realizate. Taxa regională asupra producției (IRAP) a fost introdusă în luna ianuarie 1998, când o serie de alte taxe au fost eliminate. IRAP nu este deductibilă din impozitul pe venit, este plătibilă în fiecare perioadă de impozitare în funcție de valoarea netă a producției realizate într-o anumită regiune. Procentul plătibil este, în mod normal, de 4,25%. Sunt exceptate de la impozitare dobânzile la titlurile de stat ca și cele la obligațiunile emise sub formă de bonuri de trezorerie înainte de 30 septembrie 1986.

 

4.2 Taxa pe valoarea adaugată

Vânzarea de mărfuri, serviciile și importurile sunt supuse plății TVA (IVA), exceptând unele activități și operațiuni pentru care se acordă derogări. Taxa pe valoarea a fost modificată, la 1 octombrie 2013, de la 21 la 22%, iar pentru TVA redusă se publică liste cu produsele care beneficiază de aceste reduceri. TVA se plătește, de obicei, lunar, iar până la data de 27 decembrie a fiecărui an TVA trebuie platită în proporție de 88%. Sunt scutite de plata TVA prestațiile de servicii socio-sanitare către persoanele dezavantajate. Pentru serviciile hoteliere, bar, restaurante și alte produse/servicii turistice TVA-ul este de 10%  și de 4% pentru produse alimentare de primă necesitate, publicații presa zilnice sau periodice, cărti, diferite lucrări pentru înlăturarea barierelor arhitectonice.

 

5. INSTRUMENTE ȘI MODALITĂȚI DE STIMULARE A EXPORTULUI ITALIAN

Printre instrumentele promoționale folosite în Italia pentru promovarea exportului, în conformitate cu legislația în vigoare, mentionăm:

  • Finanțarea de credite, conform legii nr. 143/98, realizată prin societatea italiană pentru intreprinderi în străinatate – SIMEST: sunt finanțate creditele de export atât de tip „credit furnizor”, cât și cele de tip „credit cumparator”; durata creditelor trebuie să depășească 24 luni, în general și 18 – 23 luni pentru „credit furnizor”;
  • Asigurarea de credite la export, prin societatea pentru asigurarea creditelor de export SACE, în conformitate cu Decretul Lege nr. 143/98 si 170/99; se acordă garanții pentru exportul de mărfuri și servicii, executarea de lucrări, studii de proiectare; credite pe termen scurt și mediu-lung, pentru entități publice sau private; credite de refinanțare a datoriei externe; finanțări ale bancilor italiene pentru exportatorii naționali; cauțiuni, depozite și plăți anticipate în străinatate, legate de exporturile italiene; investiții în străinătate și altele; (www.isace.it).
  • Participarea SIMEST la constituirea de societăți în străinătate, conform Legii nr. 100/90; SIMEST, inițial constituită ca societate pe acțiuni, este în prezent controlată/subordonată Guvernului Italian care deține 76% din pachetul de acțiuni, restul fiind deținut de bănci, asociații antreprenoriale și de categorie. SIMEST a fost creat în scopul promovării procesului de internaționalizare a intreprinderilor italiene și de acodare de asistență celor care iși desfășoară activitatea sau realizează investiții în exterior; furnizarea de servicii de asistență și consultanță firmelor în toate fazele de inițiere și realizare a investiției în exterior; SIMEST este membru al „INTERACT-EDFI”, Asociația Europeană pentru Finanțarea Dezvoltării care, prin dezvoltarea unei rețele de relații și informații în Italia, în lume și pe lângă instituțiile internaționale (în special cu UE) este în masură să pună la dispoziția firmelor informații necesare pentru desfășurarea activității lor în exterior; se poate participa printr-o cotă de maximum 25% la capitalul societății creată în străinătate, pe o durata maximă de 8 ani; suma maximă de finanțare este de 75 miliarde lire italiene (38,7 milioane euro) pentru o societate, pe an și 150 miliarde lire italiene (77,5 milioane euro) pe an, în cazul unui grup economic format din mai multe întreprinderi, dar având bilanțul consolidat; (www.simest.it).
  • Participarea societății FINEST (similară SIMEST, dar pentru regiuni din zona de Nord-Est a Italiei) la crearea de societăți în străinătate printr-o cotă de maximum 25% la capitalul societății create, pe o durată maximă de 8 ani. FINEST este de fapt o societate pe acțiuni deținută de Friuli SpA, Regiunea Veneto, Provincia Autonoma din Trento, Simest și unele bănci din nordul Italiei. Dezvoltă și promovează accesul la credite și asigurări de credite la export prin intermediul SACE SpA și companiile de asigurări. (www.finest.it).
  • Acțiuni promoționale realizate de ICE (Institutul național de Comerț Exterior), prin organizarea de participări colective și individuale la târguri și expoziții internaționale, realizarea de seminarii, mese rotunde, conferințe tehnice, elaborarea și difuzarea de studii de țară și de piată, promovarea „Sistemului Italia” și altele. (ICE) este un organism public cu sarcini în promovarea, facilitarea și dezvoltarea schimburilor comerciale între Italia și restul lumii, sprijinind internaționalizarea societaților italiene, îndeosebi a celor mici și mijlocii, precum și implementarea activităților lor pe piețele externe. Institutul, cu sediul central la Roma, dispune de birouri regionale în Italia și de o rețea externă alcătuită din peste o sută de birouri în 80 tări. Activitățile desfășurate de ICE sunt finanțate cu precădere din fonduri publice acordate de către Ministerul italian al Activităților Productive.
  • Sprijinirea activităților de promovare ale autorităților, instituțiilor, asociațiilor, consorțiilor și camerelor de comerț italiene în exterior sau a celor străine în Italia (Legea 1083/1954, Legea 83/1989, Legea 394/1981, Legea 518/1970, Legea 580/1993).
  • Alocarea de fonduri autorităților, instituțiilor și asociațiilor pentru realizarea de inițiative promoționale specifice, integrate în activitatea publică promoțională (Legea nr.1083/1954 cu modificările ulterioare; ultima modificare la 1.08.2008) pentru instituțiile, autoritățile, asociațiile de nivel național și de promovare a sistemului productiv sau imprenditorial, fără scop lucrativ. Sunt incluse aici și camerele de comerț italo-străine din Italia înscrise în Registru conform Legii 580/1993. art.22.
  • Alocarea de fonduri consorțiilor de export ale întreprinderilor mici și mijlocii, conform Legii nr. 83/89 cu modificările ulterioare; ultima modificare la 31.10.2008. Legea prevede alocarea de fonduri financiare anuale în raport cu cheltuielile efectuate de consorțiile multiregionale având ca scop exclusiv, chiar menționat separat, „exportul produselor societăților comerciale înscrise în consorțiu, precum și activitatea de promovare necesară pentru realizarea exportului”.
  • Alocarea de fonduri pentru Consorții agro-alimentare și turistico-hoteliere, conform Legii nr. 394/1981, art.10; ultima modificare la 31.10.2008;
  • Alocarea de fonduri pentru Camerele de Comerț italiene constituite în străinătate, pe baza Legii nr. 518/70, modificată ultima data la 31.10.2008 având ca beneficiari asociațiile operatorilor economici din străinătate liber constituite, de cel puțin 2 ani, de către firme italiene și locale în scopul intensificării relațiilor economico-financiare dintre țările respective, care pot solicita recunoașterea oficială de „camera de comerț italiană în străinătate”; camerele de comerț italiene din exterior care au obținut deja recunoașterea oficială; instituția coordonatoare este Ministerul Dezvoltarii Economice – Departamentul pentru firme și internaționalizare; reprezentanța diplomatică italiană din țară unde se află camera. Ministerul își rezervă dreptul de a dispune, în orice moment, efectuarea de controale și verificări privind modul de realizare a programului promoțional, privind veridicitatea declarațiilor făcute, conformitatea copiilor documentelor și a traducerilor cu originalele, privind existența capacității de a primi co-finanțare.

5.1. Instrumente de susținere specifice având ca scop favorizarea internaționalizării firmelor

  • Finanțarea cheltuielilor pentru realizarea studiilor de prefezabilitate și fezabilitate privind adjudecarea unor comenzi (Decretul Lege nr. 143/1998, art.22 și Decretul Ministerial nr. 136/2000) pentru firme italiene, consorții și asociații ale firmelor. Au prioritatea IMM-urile precum și firmele care dețin certificat de calitate; cheltuielile sunt finanțate în limita a 50% din valoarea estimativă și aprobată de Comitet; sunt admise cheltuielile făcute într-o perioadă de 6 luni din momentul luării deciziei de finanțare. În particular sunt finanțate cheltuielile privind salariile, retribuțiile plătite consultanților sau experților, transportul, testele, alte cheltuieli de natură tehnică strâns legate de studiul efectuat. Limita maximă de finanțare este 361.000 euro.
  • În scopul conformității ajutorului cu disciplina comunitară privind ajutorul de stat, conform Regulamentului CE nr.1998/2006, valoarea totală a sprijinului acordat fiecărei firme nu poate depăși valoarea maximă de 200.000 euro (100.000 euro pentru firmele din sectorul transportului stradal) pentru trei exerciții financiare.
  • Finanțarea cheltuielilor pentru realizarea de programe de asistență tehnică și studii de fezabilitate, legate de exporturi sau investiții italiene în străinătate, conform Decretului Lege nr. 143/1998, art.22 și Decretului Ministerial nr. 136/2000 pentru  firme italiene, consorții și grupări ale firmelor. Au prioritate IMM-urile precum și firmele care dețin certificat de calitate; sunt finanțate în proporție de 100% cheltuielile incluse în lista estimativă aprobată de Comitet.
  • Finanțarea programelor privind patrunderea comercială orientată către constituirea de societăți de durată în exterior, conform Legii nr. 394/1981, art.2. pentru  firmele exportatoare de bunuri și servicii. Au prioritate întreprinderile mici și mijlocii, consorțiile și asociațiile acestora, societățile care utilizează capital public pentru comercializarea în străinătate a produselor IMM-urilor din zona de sud a Italiei; finanțarea constă în dobânzi preferențiale, reprezentând 40% din dobânda de referință. Dobânda de referință este fixă și este cea în vigoare la data semnării contractului de finanțare. Aceasta este stabilită lunar și vizibilă pe paginile web ale ABI (Asociatia băncilor italiene) și Simest SpA.
  • Finanțarea participării la licitații internaționale, în țările nemembre ale UE, conform Legii nr. 304/1990, art.3. beneficiari fiind firmele italiene, consorțiile sau asociațiile acestora; au prioritate firmele ce dețin certificat de calitate.
  • Fondurile Mixte de Capital. Pentru sprijinirea investițiilor în zonele geografice considerate strategice pentru internaționalizarea sistemului productiv italian, precum China, Balcani, Africa și Orientul Mijlociu, Rusia și țările caucaziene, India și țările din sud-estul asiatic devastate de tsunami, America Centrală și de Sud, în 2004 au fost create Fondurile publice de capital mixt distincte pe zone geografice. Acest instrument se adaugă la cota normală de participare Simest la inițiativele realizate în baza Legii nr.100/1990 și, în ceea ce priveste Balcanii, la cota de participare conform Legii nr.19/1991. Responsabili sunt Simest SpA și Finest SpA pentru Fondul Balcani.
  • Finanțarea constituirii de societăți mixte în țări în curs de dezvoltare (Legea nr.49/1987, art.7)  pentru  firmele italiene care achiziționează cote din capitalul de risc al firmelor mixte create în tările în curs de dezvoltare; finanțare în bani și/sau în natură la capitalul de risc al societăților mixte în cadrul inițiativelor din sectoarele agricol, industrial și infrastructură (transport, telecomunicații, energie, apă și sanătate); participarea firmei italiene trebuie să fie semnificativă atât la capitalul de risc, la gestionarea firmei, cât și la pregătirea și dezvoltarea managementului local. Participarea investitorilor locali nu poate fi însă inferioară a 25%. Valoare intervenției: nu superioară a 10.329.000 euro: până la 70% din primii 5.164.000 euro de participare și până la 50% din cota ce depășește această valoare. Finanțarea obținută va fi rambursată într-o perioadă de 8 ani, cu o perioadă de grație nu mai mare de 2 ani, la o dobândă fixă egală cu 30% din rata dobânzii de referință.Cererea trebuie depusă la MAE italian, iar responsabili sunt  MAE, Mediocredito Centrale SpA, Ministerul Dezvoltării Economice.

5.2. Instrumente naționale de sprijinire a cooperării internaționale

  • Colaborarea cu tările din Europa Centrală, Orientală si ex-sovietice (Legea nr.212/1992, modificată în ianuarie 2005). Beneficiari sunt  instituțiile publice și private (cu accent pe asistența tehnică și formare profesională), confederații, asociații de categorie, societăți comerciale, consorții, cooperative, în special IMM; valoarea contribuției: maximum 50% din costurile eligibile, fără a depăși 413.165 euro. Alte contribuții pot proveni de la organismele participante la inițiativă, italiene sau străine, publice sau private.
  • Dispoziții pentru participarea italiană la stabilizarea, reconstrucția și dezvoltarea tărilor din Balcani (Legea nr. 84/2001, modificată ultima dată la 11.10.2004). Responsabili: MAE, Ministerul Dezvoltării Economice – Departamentul pentru firme și internaționalizare, fostul Minister de Comerț Internațional, Ministerul Mediului, Regiuni, Provincii.

 

6.   PUBLICITATEA

Publicitatea joacă un rol foarte important în viața comercială italiană. În acest scop sunt disponibile toate tipurile de media. Cotidianele și alte publicații specializate din presa scrisă sunt cele mai importante mijloace de reclamă în media, ocupând mai mult de jumatate din totalul acestei activități. Publicitatea directă prin poștă este al doilea mod important de desfășurare al acestei activități, urmat de radio și televiziune. Alte forme, specifice fiecărui tip de produs, sunt reclamele vizuale din locurile de comercializare aglomerate - scrise sau sub formă de fotografii (postere), panouri etc.

Principalele cotidiane italiene, de circulație națională sunt: Corriere della Sera, La Repubblica, La Stampa, Il Sole – 24 ORE (cotidian economic și financiar).

 

7. TÂRGURI ȘI  EXPOZIȚII

Informații utile privind cerințele pieței, standarde și potențialul general pot fi obținute prin vizitarea târgurilor și expozițiilor specializate. Participarea la târguri ca expozant este o inițiativă foarte costisitoare în comparație cu alte opțiuni. Aceleași rezultate, sau chiar mai bune, pot fi obținute, în special, dacă numărul firmelor de profil potențial partenere este redus, caz în care contactarea directă  și personală este de preferat.

Cel mai mare complex expozitional din Italia, printre cele mai mari din Europa, este  FIERA MILANO RHO, care are un program amplu de târguri specializate, naționale și internaționale (www.fieramilano.it).

 

8. SISTEMUL CAMERELOR DE COMERȚ

Camerele de Comerț italiene au un statut puternic la nivel regional, contribuind la crearea unei  rețele naționale.  Acestea oferă o mare diversitate de servicii,  facilitând  integrarea firmelor locale în contextul economiei globalizate.

Cea mai importantă uniune camerală, care reunește 105 Camere de Comerț, Industrie, Artizanat și Agricultură regionale este UNIONCAMERE - Uniunea Camerelor de Comerț Italiene –– www.unioncamere.it

În afara Camerelor de Comerț regionale, sunt organizate și Camere de Comerț profesionale, înscrierea membrilor fiind benevolă. Acestea cooperează la nivel regional în cadrul unor uniuni camerale.

 

În general, primavara și toamna sunt cele mai propice perioade pentru contactele de afaceri. Sfârșitul lunii iulie și luna august, precum și perioada Crăciunului și Anului Nou, sunt perioadele de vacanță.

Trebuie evitate urmatoarele zile:

-          1 Ianuarie;

-          6 ianuarie (Epifania)

-          Vinerea Mare, prima și a doua zi de Pastele catolic;

-          25 aprilie (Sărbatoarea eliberării);

-          1 Mai (Sărbatoarea muncii);

-          2 Iunie (Proclamarea Republicii – Ziua Nationala);

-          15 august (Ferragosto);

-          1 noiembrie (Ziua tuturor Sfinților);

-          8 decembrie (Immacolata Concezione);

-          25 decembrie (Craciunul);

-          26 decembrie (Sf.Ștefan).

 

Prefix telefonic internațional Italia: 0039

Prefix telefonic internațional Roma: 0039.06

Prefix telefonic internațional Milano: 0039.02

 

Instituții şi organisme, cu atribuţii în domeniul comerţului exterior şi al relaţiilor economice internaţionale

Instituţii guvernamentale

Instituţii neguvernamentale, sub coordonarea Ministerului Dezvoltarii Economice

  • ICE, Istituto Nazionale per il Commercio Estero: www.ice.it  
  • SACE, Istituti per i Servizi Assicurativi del Commercio Estero: www.isace.it  
  • SIMEST, Società Italiana per le Imprese all’Estero: www.simest.it
  • FINEST, Società finaziaria di promozione della cooperazione economica: www.finest.it  

Confederatii patronale, asociatii de ramura etc.

  • CONFAPI – Confederazione Italiana Picola e Media Industria: www.confapi.it  
  • UNIONCAMERE – Unione Italiana delle Camere di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura: www.unioncamere.it  

Întâlnirea Președintelui României, Klaus Iohannis, cu studenți și cadre didactice de naționalitate română din Italia

26.03.2017

Președintele României, Klaus Iohannis, a avut duminică, 26 martie 2017, la Accademia di Romania a Roma, o întâlnire cu studenți și cadre didactice române din Italia, cu ocazia…

60 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma

24.03.2017

În urmă cu șaizeci de ani, la Roma, au fost puse bazele Europei așa cum o cunoaștem astăzi, inaugurându-se cea mai lungă perioadă de pace din istoria acestui continent. Semnarea …

Participarea ambasadorului la Conferinţa extraordinară a Preşedinților Parlamentelor Statelor Uniunii Europene

17.03.2017

Ambasadorul George Bologan a participat, la 17 martie 2017, la Conferinţa extraordinară a Preşedinților Parlamentelor Statelor Uniunii Europene, în calitate de membru al…

Întrevederea ambasadorului Bologan cu secretarul de stat Vincenzo Amendola

17.03.2017

Aspecte referitoare la unele cazuri de cetățeni români aflați în dificultate în Sicilia, direcții de acțiune în agenda bilaterală și europeană, importanța dialogului…

        ​